//
Recomandare cărţi
Constantin Bălăceanu-Stolnici - “Incursiune în lumea sufletului. O abordare antropologică”, ed. Paideia, 2004

“Sufletul uman constituie un subiect esenţial al antropologiei, atât a celei ştiinţifice, cât şi a celei culturale. Autorul Constantin Bălăceanu-Stolnici urmăreşte pas cu pas modul cum a fost imaginată fiinţa umană şi în special psihismul, în lungul parcurs al istoriei culturii (şi ştiinţei), din paleoliticul superior până astăzi. Cartea ne dezvăluie modul cum homo cogitans s-a frământat să dezlege în fond propria sa fiinţă, folosindu-se de observarea realităţii, interpretarea ei raţională (ştiinţifică şi filosofică), dar şi iraţională (teologică şi magică)”

Jared Diamond - “Viruşi, arme şi oţel. Soarta societăţilor umane”, ed. All, 2010

“Viruşi, arme şi oţel culege cele mai puţin vizibile părţi ale istoriei umanităţii, expunandu-le cititorului care are curiozitatea de a răspunde la întrebări la care istoria tradiţională nu oferă decât rareori şi doar întâmplător răspunsuri: De ce au ajuns europenii în America, nu amerindienii în Europa? Cum au ajuns oamenii în locuri izolate – ca Insula Paştelui sau Papua Noua Guinee – şi cum şi-au dezvoltat acolo civilizaţii care ne apar astăzi primitive şi magnifice în acelaşi timp? Cum au reuşit agricultorii să înlocuiască vânători-culegătorii, şi de ce nu s-a întâmplat acest lucru peste tot şi în acelaşi timp? Cum se face că scrisul a constituit una dintre cele mai puternice arme ale civilizaţiilor care s-au impus asupra celorlalte?”

Michael Shermer - “De ce cred oamenii în bazaconii”, ed. Humanitas, 2009

“La 150 de ani de la apariţia Originii speciilor şi după nenumărate confirmări aduse de genetică, există încă destui oameni care nu cred în evoluţionism. În ciuda tuturor dovezilor privind Holocaustul, apar voci care îl neagă. Alţîi susţîn că Aristotel şi-ar fi copiat sistemul de gândire de la ipotetici filozofi africani. Mulţi oameni cred în parapsihologie sau îşi închipuie că au fost răpiţi de extratereştri. Psihoterapeuţi prea încrezători în tehnici discutabile sădesc în minţile femeilor false amintiri – cu consecinţe tragice. Un cosmolog îşi închipuie că teoria lui poate demonstră existenţa lui Dumnezeu. Cum apar toate aceste bazaconii? Ce anume din alcătuirea noastră favorizează superstiţiile şi prejudecăţile?”

Oliver Sacks - “Omul care îşi confundă soţia cu o pălărie”, ed. Humanitas, 2005

“Un profesor de muzică îşi confundă (la propriu) soţia cu o pălărie. Un bărbat nu-şi recunoaşte propriul picior. O femeie nu mai ştie ce înseamnă stânga. Persoane considerate retardate mintal dovedesc capacităţi ieşite din comun. Toate aceste bizarerii sunt cazuri neurologice reale, cu care s-a confruntat doctorul Oliver Sacks. 24 de asemenea povestiri alcătuiesc o imagine asupra minţii omeneşti – am fi tentaţi să spunem: asupra patologicului, dacă am putea trasa o frontieră netă între normalitate şi patologie. Cu veritabil talent literar (e scriitor în toată puterea cuvântului), Oliver Sacks nu se aventurează să tragă concluzii şi să eticheteze, ci prezintă un tulburător spectacol al minţii”

Robert Park - “Ştiinţa Voodoo. Drumul de la prostie la fraudă”, ed. Humanitas, 2006

“O tot mai bună, şi la urma urmei surprinzătoare, cunoaştere ştiinţifică a lumii nu ne-a făcut imuni la spectrul larg de aberaţii produse în permanenţă de minţi naive, ignorante, înfierbântate ori pornite de-a dreptul pe drumul escrocheriei. Toate acestea sunt botezate de Robert Park, unul dintre fizicienii de frunte ai Americii, ştiinţă voodoo. Ştiinţa voodoo e un fel de umbră a ştiinţei reale, o umbră care se întinde malefic asupra societăţii cu ajutorul televiziunilor şi al jurnaliştilor incapabili să discearnă între autoiluzionare sau păcăleală curată şi examenul critic serios de care are nevoie adevărată ştiinţă”

Richard Dawkins - “Ceasornicarul orb“, ed. Humanitas, 2009

“După 150 de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles – şi în genere e greşiţ înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În Ceasornicarul orb Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la primavedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochiisau aripile, aşa-zisele “verigi lipsă“ despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii”

Richard Dawkins - "Gena egoistă", ed. Tehnică, 2006

„Richard Dawkins este unul dintre cei mai sclipitori reprezentanţi ai noii generaţii de biologi, având un discurs fermecător şi o pastă scriitoricească de excepţie. Cartea de faţă este una fascinantă, unică în felul ei, emanând o viziune unitară despre adevărurile mai vechi ale darwinismului, dar şi noile adevăruri ale unei alte idei mari, aceea a unei particule ereditare, autoreproducatoare şi autosuficiente. Această carte nu urmăreşte să fie o pledoarie generală în favoarea darwinismului, ci explorează consecinţele teoriei evoluţioniste pentru o anumită direcţie tematică”

Richard Dawkins - "Dumnezeu: o amăgire", ed. Curtea Veche, 2012

„Om de ştiinţă, Profesor de înţelegere Publică a Ştiinţei la Universitatea Oxford între 1995 şi 2008 — şi cel mai cunoscut dintre ateii lumii —, Richard Dawkins afirmă lipsa de raţionalitate a credinţei în Dumnezeu şi răul grav pe care-l poate face religia impusă cu forţa. Riguros şi, pe alocuri, amuzant, Dawkins îl cercetează pe Dumnezeu în toate formele, de la tiranul crud şi răzbunător, obsedat de ascultare, din Vechiul Testament, până la Ceasornicarul Celest, mai benign dar la fel de ilogic, susţinut de unii gânditori din perioada Iluminismului. El respinge argumentele majore în favoarea religiei şi demonstrează improbabilitatea absolută a existenţei unei fiinţe supreme”

Desmond Morris - "Maimuţa goală", ed. Art, 2008

„Această carte clasică a zoologului Desmond Morris îşi merită locul alături de Originea speciilor a lui Darwin, prezentându-l pe Om nu ca pe un înger căzut, ci ca pe o maimuţă înălţată, care dovedeşte un simţ al umorului, o energie şi o imaginaţie remarcabile, dar care nu este altceva decât un animal aflat în pericolul de a uita de unde a plecat. Cu intuiţiile sale penetrante legate de istoria începuturilor Omului, de viaţa lui sexuală, de obiceiurile lui şi de legăturile sale uimitoare cu lumea animalelor, Maimuţa goală este o carte-jalon deopotrivă provocatoare, incitantă şi durabilă”

Desmond Morris - "Zoomenirea", ed. Art, 2010

„Nu trebuie să comparăm locuitorul oraşului cu un animal sălbatic, ci cu un animal captiv. Animalul uman modern numai trăieşte în condiţiile naturale ale speciei lui. Capturat, însă nu de vreun colecţionar, ci de propria sa inteligenţă sclipitoare, s-a aruncat singur într-o uriaşă menajerie agitată, unde este într-un continuu pericol de a ceda tensiunii. Însă, în pofida presiunilor, avantajele sunt enorme. Gradina zoologică, precum un părinte uriaş, are grijă de ocupanţii ei: le oferă mâncare, apă, adăpost, igienă şi asistenţă medicală; problemele fundamentale ale supravieţuirii sunt reduse la minim”

Konrad Lorenz - "Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate", ed. Humanitas, 2006

„Cele opt păcate capitale duce mai departe această incursiune, atât de captivantă, în etologia umană. Sunt analizate aici procesele de dezumanizare care ameninţă să distrugă nu numai cultura şi civilizaţia contemporană, ci însăşi omenirea ca întreg: suprapopularea, pustiirea spaţiului natural de viaţă, întrecerea omului cu sine, moartea termică a simţurilor, degradarea genetică, ruptura cu tradiţia, receptivitatea crescândă la îndoctrinare şi, în sfârşit, cursa înarmării nucleare”

William H. Calvin - "Cum gândeşte creierul", ed. Humanitas, 2006

„Neuropsihologul William H. Calvin propune o perspectivă evoluţionistă asupra dezvoltării inteligenţei, invocând, alături de rezultate recente din neurostiinte, date ale antropologiei, biologiei, climatologiei şi lingvisticii. Centrul de greutate al cărţii se afla în căutarea acelor mecanisme cu autoorganizare care au permis desprinderea inteligenţei umane de cea a primatelor, mecanisme capabile să explice apariţia conştiinţei, dar şi a subconştientului. Scrisă într-un stil accesibil, făcând apel la intuiţie, lucrarea lui Calvin este o încercare incitantă de a defini inteligenţa”

Daniel C. Dennett - "Tipuri mentale", ed. Humanitas, 2008

„Ce procese au loc în mintea noastră? Dar în „minţile” animalelor? La urmă urmelor, ce deosebeşte mintea omului de cea a unui animal evoluat? Ce rol are limbajul? Cum a apărut conştiinţa? Acestea sunt întrebările pe care le pune Daniel C. Dennett, specialist în ştiinţele cognitive. Răspunsurile sale fac apel la paradigme mai vechi sau mai noi ale filozofiei, dar şi la descoperiri recente din domeniul neurobiologiei sau al inteligentei artificiale”

Richard Leakey - "Originea omului", ed. Humanitas, 1995

„Originea omului conţine un punct de vedere personal asupra dezvoltării lui Homo Sapiens, întemeiat pe o idee de-a dreptul eretică: din momentul în care primele maimuţe s-au ridicat în picioare, evoluţia omului a devenit nu numai posibilă, ci şi, foarte probabil, inevitabilă. Într-o succesiune fascinantă, ni se dezvăluie treptat cum s-au înfiripat şi desăvârşit organizarea socială, limbajul, arta şi conştiinţa umană”

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.

Lasă-ţi aici adresa de e-mail pentru a primi noutăţi (nu uita să confirmi pe mail)

Din August 2012:

  • 10,253 vizite
%d blogeri au apreciat asta: