//
acum citeşti:
Gândire raţională, Istorie, Medicină

Medicina de ieri şi de azi, Olivia Steer şi bazaconiile medicale

Fundal pentru postarea de astăzi: Desiderii Marginis – „My Diamond In The Rough”
(click pe link-ul de mai sus pentru a face experienţa lecturii mai plăcută). Enjoy!

 

Iată că n-am mai scris de-un car de vreme şi mă cam mănâncau degetele. Zilele acestea am asistat la luarea de poziţie a unor viitori medici cu privire la afirmaţiile îngrijorătoare ale Oliviei Steer, o binecunoscută promotoare a dietei raw-vagane şi soţie a unui om de televiziune, care pare a lovi, cu o absolută seninănate, în aproape tot ce înseamnă medicină modernă – printre altele, se declara împotriva vaccinurilor de orice fel (da, şi împotriva celui antirabic şi antitetanic), împotriva chimioterapiei, apendictomiei şi masectomiei. Să mai adaug şi faptul că tratează litiaza biliară cu mămăligă caldă şi vârtuoasă? Bun, am adăugat. Aceştia au iniţiat, prin intermediul Facebook-ului, o campanie numită “Stop Olivia Steer”, prin care, aşa cum ei înşişi se exprimă: “Vrem informaţii REALE! Vrem păreri avizate! Vrem oprirea sfaturilor medicale din partea unei persoane fără pregătire de specialitate! Ignoranţa ucide!”. Desigur, o astfel de iniţiativă nu poate decât să mă bucure. Mult prea des avem de-a face cu “vedete” care, prin statutul lor de persoane publice şi, bineînţeles, uzând de carisma din dotare, cea care le-a şi asigurat succesul, de altfel, reuşesc să răspândească mituri medicale periculoase cu viteze ameţitoare. Pune o tâmpenie, indiferent cât de mare, în gura unui om foarte popular, cu priză la mase, şi tâmpenia aproape că devine, ca prin minune, adevăr absolut (mai ales dacă se mulează pe temerile populaţiei).

La ora la care scriu aceste rânduri, pagina de Facebook amintită numără 8420 de like-uri, ceea ce arată că cei indignaţi nu sunt deloc puţini, mai ales dacă luăm în considerare timpul relativ scurt în care s-a ajuns la cifra asta. Ca reacţie, nu la foarte mult timp apare şi o contracampanie menită a-i lua apărarea Oliviei, numită, cum altfel: “Go on, Olivia Steer”. În traducere, mie îmi sună cam aşa: “Zici foarte-foarte bine, Olivia, deci continuă în aceaşi manieră, că oamenii au nevoie de sfaturile şi de luptele tale împotriva sistemul medical criminal!”. Bun, şi acum, ca să îndulcesc puţin tonul, mărturisesc că nu mă îndoiesc absolut deloc de bunele intenţii ale Oliviei. Frunzărind-ui textele, constat că este o persoană educată, care scrie frumos (unde mai pui că-i şi drăguţă), care pare sinceră şi care, din tot ce-mi pot da eu seama, nu vrea decât să ajute oamenii. Problema aici este că, aşa cum spunea cineva, răul poate apărea, din nefericire, şi în urma celor mai nobile intenţii, iar din perspectiva asta, sigur, o putem privi chiar şi pe Olivia drept o victimă a intoxicării. Intoxicările acestea, ca şi virusurile din biologie, au ceva de natură virală în ele. Sunt nişte meme care se pot lipi foarte uşor de minţile noastre, iar un om educat, inteligent, nu devine automat imun la chestiuni de natură iraţională (sigur, acum mai depinde şi cum definim această inteligenţă). Aşa cum afirmă şi Michael Shermer, autor al unor lucrări precum “Why Peoeple Believe Weird Things” sau “The Believing Brain: From Ghosts and Gods to Politics and Conspiracies”, “Oamenii inteligenţi cred lucruri ciudate pentru că sunt mai pricepuţi în a lua apărarea acelor convingeri la care au ajuns din motive nu aşa de inteligente”. Cu alte cuvinte, este suficient să ajungem la o legătură afectivă puternică faţă de o idee anume (fie că sunt chestiuni atractive, cu care rezonăm, fie că sunt unele de care doar ne temem), iar apoi resorturi psihologice subtile şi deosebit de eficiente fac ca noi să selectăm doar acele informaţii care vin să sprijine credinţa aceea şi să devenim, fără să realizăm, imuni la orice fel de contraargumente în acest sens. Inteligenţa, privită astfel, nu face decât să întărească, practic, credinţa iraţională, să se transforme într-un veritabil avocat pentru cauza acesteia.

Aşadar, această postare se vrea şi ea o reacţie faţă de acest fenomen, care pare să ia o tot mai mare amploare în mediul online, unde sunt disponibile atâtea şi atâtea surse de informare, unele valide, cât se poate de credibile, altele mai puţin spre deloc. Mă refer aici la ideea că medicina modernă, în ciuda tuturor reuşitelor sale, ar fi inferioară celei tradiţionale sau alternative, care în închipuirea unora vin cu o viziune mai amplă asupra sistemelor organismului uman şi care, percepută ca fiind neschimbată de milenii (unde vechimea echivalează, desigur, cu valoarea), este mai autentică şi, în consecinţă, mai eficientă. Deşi este o chestiune care în mod normal ar trebui să fie de domeniul evidenţei pentru obsolut orice observator cu funcţiile cognitive intacte, se pare că unora trebuie să le explicăm şi, eventual, să le facem şi un desen când le spunem că medicina modernă, aşa limitată cum e, chiar n-are concurenţă.

Este incontestabil faptul că ne bucurăm de-o speranţa de viaţă mai ridicată ca oricând. Înaintea medicinei moderne, rata mare a mortalităţii infantile, combinată cu rata mare a mortalităţii datorată accidentelor, epidemiilor, războaielor şi a altor cauze, făcea că speranţa de viaţă să fie undeva la 40 de ani (a nu se confunda speranţa de viaţă, care-i un indicator statistic, o medie, cu durata maximă de viaţă a unor indivizi luaţi separat). Sperenţe de viaţă aproape la fel de scăzute mai continuă să existe şi astăzi în ţări aflate în curs de dezvoltare. Spre exemplu, în Sierra Leone sau Republica Centrafricană speranţa de viaţă este situată undeva la 47-48 de ani, care contrastează izbitor cu cea regăsită într-o Japonie ultra-modernă, unde o regăsim pe cea mai ridicată, ce ajunge undeva la 83 de ani şi pe care o punem în primul şi-n primul rând pe seama serviciilor medicale moderne şi şanselor la un trăi cât se poate de decent. Chiar aşa, în paleolitic nu exista poluare, nu se inventase încă statul pe scaun, care pare să ne omoare şi el cu zile, mâncarea era mai eco decât găsim pe rafturile de unde se aprovizionează raw-veganii şi, cu toate astea, puţini ajungeau la venerabila vârstă de 40-50 de ani (s-ar putea să fiu optimist cu cifrele astea) – şi nu, nu pentru că erau neapărat omorâţi de alţii (mulţi erau, desigur), ci pentru că, în cele din urmă, ajungeau pradă bolilor.

Încerc, totuşi, să mă arăt oarecum înţelegător cu cei care apelează la medicina alternativă. Pe de-o parte pentru că sunt conştient de faptul că foarte mulţi din cei care apelează la aşa ceva o fac sub imperiul fricii, că o fac din ideea că trebuie să se agaţe cu orice preţ de orice fel de speranţă, indiferent cât de plăpândă. Sunt acele situaţii disperate, unde avem de-a face cu suferinţa dusă la extrem (atât fizică cât şi psihică), în care discernământul se poate scalda şi el în ape tulburi. Pe de altă parte – trebuie să fim sinceri -, actul medical lasă şi el de dorit uneori (mai ales într-o ţară că România), iar cu unele afecţiuni medicina, aşa modernă cum e ea, nu pare a se arata chiar aşa de generoasă în clipa de faţă (nu încă), dar nu pot fi îngăduitor absolut deloc cu cei sănătoşi tun şi dispuşi să arunce la coş absolut toate progresele medicinei moderne, care continuă să salveze mii şi mii de vieţi cu fiecare zi ce trece.

În condiţiile în care unii au ajuns să facă din medicina modernă şi a să himeră, “Big Pharma”, aproape un adevărat monstru, căruia astăzi nu-i mai lipseşte decât un chip diabolic, probabil că n-ar trebui să fim aşa de miraţi de afirmaţii ca cele ale Oliviei. Cu ocazia asta, îmi amintesc de alte opinii la fel de tranşante, descoperite pe-un site obscur în urmă cu ceva vreme. Citez:

Marea majoritate a medicilor alopaţi uită că au în faţă OAMENI. Fiinţele cele mai complexe de pe acest pamânt! În consecinţă, sunt aplicate terapii sau administrate pilule care nu ajută la nimic, în afara poate de intoxicarea organismului cu chimicale. Ca să nu mai vorbim aici şi de sutele de mii de intervenţii chirurgicale fără nici o valoarea reală sau justificare prin îmbunătăţirea stării de sănătate a pacientului”. Sunt cuvintele găsite pe un site de-i zice Qui Bono (în traducere, “cine are de câştigat”), dintr-un articol intitulat “Colapsul medicinei alopate”.

Mesajul este edificator. Medicamentele doar intoxică, iar intervenţiile chirurgicale n-au nici o justificare, pentru că nu aduc nici o îmbunătăţire reală pacienţilor. Mă întreb cât de rupt de realitate trebuie să fi pentru a putea face astfel de afirmaţii. Oare oamenii care adera la astfel de idei chiar evită medicina modernă în situaţii absolut critice, când viată lor sau a celor dragi atârnă de-un fir de aţă? Chiar este aşa de greu de realizat faptul că dacă de mâine ar dispărea ca printr-o minune absolut toţi medicii reali, de medicină convenţională, speranţa de viaţă din societăţile occidentale ar ajunge la fel cum a fost înainte ca medicina să se modernizeze, să se maturizeze, că ar fi exact ca înainte să revoluţionăm tot acest întreg domeniu prin vaccinuri, antibiotice, chirurgie sub anestezie, chimioterapie, radioterapie şi multe alte intervenţii medicale şi mijloace de investigare cât se poate de palpabile? Apropo, cum naiba se face că oamenii ăştia au probleme doar cu mijloacele terapeutice? De ce nu şi o diagnosticare alternativă? Să apeleze la paradiagnoză cu toţii şi să inventeze de la zero nume de diagnostice. Cum spuneam şi într-un alt articol, “De dragul consecvenţei, poate ar fi cazul să propunem alternative şi pentru următoarele: ecografie, endoscopie, colonoscopie, angiografie, puncţie lombară, electroencefalogramă (EEG), elecrocardiogramă (EKG), scintografie; sau pentru analizele biochimice, hematologice, imunologice, markerii tumorali, ş.a.”. Tot acolo spuneam şi că e realmente stupid să credem că ştiinţa-i groazava când ne oferă mijloacele de investigare, cele cu ajutorul cărora ajungem să avem un diagnostic în cele din urmă, dar reuşeşte, efectiv, să-şi dea cu stângul în dreptul când vine vorba să ne ofere soluţiile. Ar trebui să fie clar: soluţiile ţin si ele pasul cu descoperirile, iar majoritatea bolilor serioase au etiologie complexă, pe care n-o înţelegem pe deplin, iar asta înseamnă că şi soluţiile trebuie să fie unele complexe. Nu există soluţii banale, la indemâna oricui, pentru probleme complexe, care frământă omenirea de atâta amar de vreme. Ar fi frumos să fie aşa, dar nu e.

Şi chiar aşa de uşor uităm de bolile care au făcut cândva ravagii (în cel mai pur sens al cuvântului), precum ciuma bubonică, holera, tifosul, sifilisul, variola sau tuberculoza? Dar mai bine haideţi să aruncăm o foarte fugară privire retrospectivă luând doar câteva boli că reper. În Anglia sfârşitului sec. XIX şi începutului sec. XX, unul din cinci oameni murea de tuberculoză – situaţie ce s-a schimbat dramatic abia odată cu apariţia strptomicinei (primul antibiotic folosit cu succes în această afecţiune). Apoi să ne amintim de virusul variolei, astăzi eradicat graţie campaniilor de vaccinare. Se pare că ultimul caz a fost descoperit în 1977, asta în condiţiile în care la nivel mondial în 1950 erau estimate circa 50 de milioane de noi cazuri anual. Virusul variolei pare să fi jucat un rol însemnat şi în campaniile militare ale conchistadorilor care, fiind descendenţii unora care au avut de-a face cu domesticirea animalelor de la care provine boala, au avut imunitate pentru unele din tulpinile sale (spre deosebire de indigeni care, confruntaţi cu acest nou virus, au pierit pe capete). Apoi să trecem în revistă doar câteva amănunte despre fenomenul morţii neagre (infecţia cu Yersinia pestis, cu cele trei forme: pneumonică, septicemică şi bubonică). Momentul sau de “glorie”, Ciuma lui Iustinian (541-542), sau ciuma bubonică, care făcea ca ganglionii limfatici să se umfle şi apoi ca ţesuturile să ajungă necrozate. De-a lungul istoriei, moartea neagră este învinuită de moartea a 75-200 milioane de oameni, adică între 30-60% din populaţia Europei de atunci. Boala se pare că îşi are originile în China sau Asia Centrală şi a fost răspândită de puricii şobolanului negru (Rattus rattus). Pentru că pe atunci medicina se află încă în faşă, cea mai paluzibilă explicaţie era că la originea unor astfel de boli stau mirosurile neplăcute cauzate de descompunerea materiei organice (aşa-zisa teorie a miasmelor), ipoteza acceptată până spre finele sec. XIX, când a fost înlocuită de “teoria germenilor” – germ theory of disease (Luis Pasteur, Robert Koch şi alţii), care muta atenţia pe microorganisme mult prea mici pentru a fi vizibile cu ochiul liber şi care sunt transmise de la o persoană la alta. Aşa se face că cei care se îngrijeau de soarta celor loviţi de ciumă (şi care nu erau întotdeauna medici) purtau nişte costume lungi, ceruite, iar pe faţă nişte măşti extrem de bizare, dotate cu lentile şi cu un cioc lung, ca de pasăre (beak doctors sau plague doctors). Deşi aminteau de măştile rituale sau de unele pe care le-am putea găsi mai degrabă la un carnaval, aceste ciocuri serveau unor scopuri cât se poate de pragamatice, pentru că erau confecţionate în ideea de a ţine toate acele mirosuri neplăcute de-o parte, funcţionând ca nişte veritabile filtre (fapt uşor de intuit odată ce aflăm că în interiorul acestora se găseau materiale îmbibate în substanţe cu mirosuri plăcute [adesea levănţică]). Boli reale, evoluate pe cale naturală, nicidecum invenţii ale unei „Big Pharma medievale”, care vrea să nenorocească populaţia. Toate aceaste schimbări de optică, toate aceste bătălii câştigate până în clipa de faţă, sunt roade ale medicinei moderne, a descoperirilor sale măreţe şi măsurilor preventive cu care a venit aceasta la pachet, nicidecum produse ale cunoştinţelor ancestrale, pe care unii le ridică atât în slăvi astăzi. Apoi să nu uităm nici de pericolul virusurilor gripale, care necesită nişte foarte serioase campanii de vaccinare (contestate şi acestea de mulţi). Pentru a înţelege seriozitatea problemei, să ne amintim numai puţin de cea mai brutală pandemie a secolului XX, care a rămas în istorie sub numele de gripa spaniolă, provocată de virusul gripal H1N1 (a doua pandemie cu acest virus [varianta porcină, AH1N1, de această dată] fiind în 2009), care a dus la infectarea a 500 de milioane de oameni şi care a provocat moartea a 50-100 de milioane (în intervalul 1918-1920).

black_death

Ştiu, când consideri teoria evoluţiei o invenţie masonică menită a discredita religia sau ca ar fi doar teoria aia caraghioasă care spune că omul se trage din maimuţă, e de înţeles că n-o să dai o ceapă degerată pe faptul că lumea viului are o dinamică aparte, că-i un rău de ADN, cum zicea Dawkins, şi că vorbim de-o veritabilă cursă a înarmărilor când ne referim la virusurile gripale, în care intervin mutaţii extrem de repede, unde oamenii de ştiinţă fac an de an predicţii în legătură cu ce tulpini se vor impune şi că, în cele din urmă, sunt nevoiţi să aleagă doar una singură, şi anume cea cu cele mai multe şanse de răspândire (pentru a dezvolta un vaccin). Şi că să închei: este cât se poate de limpede faptul că multe din medicamentele folosite astăzi au la origine substanţele active din unele plante, că şamanii şi membrii diverselor triburi din jungle îndepărtate au cunoştinţe temeinice în legătură cu plantele care au şi proprietăţi curative sau din care pot fi produse otrăvuri letale (la fel cum bine ştiu cum stă treaba şi în privina vieţuitoarelor de la care pot fi recoltate acele substanţe hemotoxice sau neurotoxice pe care le aplică apoi pe varfuriele săgeţilor folosite la vânătoare). Ideea este că medicina modernă nu duce nici un soi de lupta cu “medicină naturistă” sau “tradiţională”, ci acolo unde a fost cazul a înglobat cât se poate de eficient descoperirile strămoşilor noştri. Cu unele au nimerit-o şi nu putem decât să le fim recunoscători, dar cu altele au da-o în bară lamentabil şi ne-au lăsat o moştenire deloc plăcută în sensul ăsta, şi aici mă refer la toate acele false terapii milenare care nu au la bază decât gândirea magică şi care, din păcate, în unele cazuri au consecinţe cât se poate de nasoale (îmi vine aici în minte cazul leacurilor pentru impotenţă, din cauza cărora sunt ucişi mii de rinoceri).

De cealaltă parte, însă, ‘fanaticii alternativi’ chiar duc o lupta cu medicina modernă, iar faptul că se arată dispuşi să nege chiar şi cele mai evidente progrese medicale nu face decât să arate cât de caricatural se prezintă viziunea lor în toate aceste chestiuni şi ne pun în postura de a fi si cât se poate de îndreptăţiţi şi de vehemenţi în a lua poziţie şi a apăra toate aceste roade ale cunoaşterii.

În caz că se întreabă cineva ce-i cu şobolanul ăla din prima imagine. Ei bine, cred că el simbolizează foarte bine ideea de boală şi mizerie, aşa că am considerat că-i stă foarte bine acolo.

Anunțuri

Discuție

2 gânduri despre &8222;Medicina de ieri şi de azi, Olivia Steer şi bazaconiile medicale&8221;

  1. Buna seara!Am citit acum o ora pt prima data despre aceasta medicina germanica…noua…pot spune ca te poate coplesi in sensul ca un parinte disperat si vulnerabill ar pica in capcana aceasta f usor.Ma bucur ca cineva mai incearca sa deschida ochii asupra realitatii noastre.Ca mama,nu as putea sa refuz niciodata vaccinarea copilului (schema nationala).Probabil constientizezi atunci cand treci prin incercari grele ce aport are medicina.Da,copilul meu este mai sensibil ,raceste mai des probabil pt k a fost alaptat artificial de la nastere,dar nu regret.Si cu toate vaccinurile facute bineinteles,am plans de fericire cand am primita rezultatul negativ la aghbs (hep b),fiind mama purtatoare.Am sacrificat pana si alaptatul natural de teama acestui virus foarte real si neprietenos (confor unora,ei ne sunt prieteni sau nici nu exista).Dar cum ai putea sa dormi stiind ca propriul copil poate fi infectat din cauza ignorantei tale?!in fine,felicitari pt forum! Go on! :p

    Scris de Reina | Octombrie 22, 2016, 8:58 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Lasă-ţi aici adresa de e-mail pentru a primi noutăţi (nu uita să confirmi pe mail)

Din August 2012:

  • 9,998 vizite
%d blogeri au apreciat asta: